Poezie
desuet
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Demonic tremur fără tine,-amică
La chip de frig mă-nchin, că-s jumătate
Tăiat din pom cu roadă de păcate
Ca lemn arzând în flacără de frică.
O coastă mi se-nfige în erate
Din ea tu zămislito nopți ridică
Minciunii poale cum, în gând să-mi zică
Eresul adevăr și cald în toate.
Grăiește-mi azi că ieri îmi ești nălucă
Aici acum în piept să mă-ntregești
Și-n sânge a mă-nvăpăia te-apucă...
Mai iartă-mi și tristeți dumnezeiești
Și racla mea, că nu-s în stea de ducă...
Exiști tu însă? Clipă dă-mi de ești...
001230
0