Poezie
Sonetul în care mor
1 min lectură·
Mediu
Mă paște dulcea moarte ca pe-o iarbă
Și verdele de-a tânăr îmi ucide
O raclă-mi naște-n zgomotele vide,
Eternitatea-mi crește-n drum să fiarbă.
Că traiul tot e doar un linge-blide
Și bocitoare-n colț de dric fac zarvă
Iar clipa-n trup de lene e concavă
Pe când i-a stat nisipul în clepsidre.
Îi dau lui Dumnezeu de Neață bună
Păcatul de minciună jupuit...
În criptă tac dar îngeri mă răzbună.
Ci beatificul lumesc e-un mit
Al celor ce din goarna tristă sună;
N-o să beau apă de povești, promit!
011.189
0
RR