Poezie
Sonetul în care mor
1 min lectură·
Mediu
Mă paște dulcea moarte ca pe-o iarbă
Și verdele de-a tânăr îmi ucide
O raclă-mi naște-n zgomotele vide,
Eternitatea-mi crește-n drum să fiarbă.
Că traiul tot e doar un linge-blide
Și bocitoare-n colț de dric fac zarvă
Iar clipa-n trup de lene e concavă
Pe când i-a stat nisipul în clepsidre.
Îi dau lui Dumnezeu de Neață bună
Păcatul de minciună jupuit...
În criptă tac dar îngeri mă răzbună.
Ci beatificul lumesc e-un mit
Al celor ce din goarna tristă sună;
N-o să beau apă de povești, promit!
011.285
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonetul în care mor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14157303/sonetul-in-care-morComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Lumescul” nu cunoaște „beatificul” așa cum îl simt artiștii atunci când se abandonează creației, mundanul experimentează laicul, profanul și teluricul impure și nu poate ajunge la sacralitatea lui „Dumnezeu”.
0