Poezie
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Ni-s rugăciuni a naște și Domnul e cu ele
Și gura bea tăcere spre rai cu ușurință
Doar șoapta sacră-n piepturi mai bântuie ființă
Călătorind cu ochii un drum frumos din stele.
Și uzi de sfânt vin îngeri credința să ne-o poarte
Sub coajă de-adevăruri potop a fi de miez
Neauzitul cântec să îl sorbim din Carte
Dar Dumnezeu mi-e-aievea doar dacă îl visez.
De dulce nemurire purtăm pe suflet semn
Ci morții trupul pleacă și pieritor e gândul
De-aceea-n existență la clipă te îndemn
Alăturea misterul din pururea avându-l.
În urmă ți-aș mai spune că-n ceruri ori aici
Lumina e-o fântână din care zori ridici.
001122
0