Poezie
în gura peniței tăcere
1 min lectură·
Mediu
de straie de lut
când te-am dezbrăcat prima oară
a țâșnit dumnezeu
în sfinți îmbrăcat,
apoi te dezbrăcam tot mai greu de mormânt
cu oasele înfipte în piele de stih
în lume lumina atârna greu
pe umerii întunericului
mi-am vândut opincile pe drumul spre tine
și merg desculț cu privirea în zări
nimicnicia mi-e baioneta de la arma
rostirii rostogolire-n hârtie,
mi-e pergament pielea ta
să zic acolo ce este
dedesubt
cu viața asta nu-i de joacă
oricând te poate lepăda în mormânt
lăsând în pielea goală dumnezeul din tine
departe de țărmul tuturor gândurilor,
pe apa din ochii aproapelui
amintirea copilăriei șterge toate păcatele
de a fi om,
toți păcătuim cu vârsta,
uneori cu coada ochilor,
sub văzul minții ori,
cel mai adesea din locuirea de amândoi sub frunză,
mântuindu-ne pruncii ce-așteaptă acolo
adesea încerc să păcătuiesc poezie
prin dezbrăcarea straiului de lut
lepădarea lui în mormânt e însă fără cuvinte
în gura peniței tăcere
00888
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “în gura peniței tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14153587/in-gura-penitei-tacereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.