Poezie
vorbă goală
1 min lectură·
Mediu
pe drum de nins e ud a ploi și-i teamă,
ne umblă morbul vieții cu cerșitul
Speranța doar își află nesfârșitul
și-i dulce-n piept ca inima de mamă
spre aurul de cuget plumb, topitul,
ne strigă Domn, în gând ce albul cheamă
că-i beat de zloată-n cerurilor cramă
și iarna greu mai merge cu trăitul
bolnavi de noapte, oamenii pe sânge
aleargă-n spaime către nefiind,
pe Puntea care pasul le răsfrânge
pe-omătul de hârtie tot jelind
mi-s în peniță slovele nătânge,
Cuvânt de vorbă goală-i suferind
011.425
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “vorbă goală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14152160/vorba-goalaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Vorbele goale” poartă-n ele non-sensurile, incoerența și superfluul și acestea sunt lansate în social de ignari, inferiori și troglodiți, în timp ce vorbele încărcate cu prea-plin posedă sensurile, persuasivul și elevația și ele aparțin de oamenii erudiți, superiori și poligloți.
0
