Poezie
cenușa stinsă
1 min lectură·
Mediu
în lipsa vreunui foc nu există cenușă, pasărea să se ridice spre zbor
doar sub flăcăruia țigării, în scrum
viciul pasăre își zidește aripile
în piepturi mai e cenușă cât pentru o expirație,
zborul aerului patogen către văzduhul plin de covid al camerei,
în casă singurătatea îmi slăvește prezența
pe-afară frunza acoperă rușinea pământului,
păcătuise ieri cu ploaia, apa îi intrase în falus
acum tace, mahmur de amor
la o moarte să-și deschidă treaz pântecele a primi somnul neființă
în frigul adormirii curajului speranța face focul
cenușa se umple de păsări și oameni în așteptarea aripilor
pasărea să intre în om a da zbor tălpilor
pe asfaltul ca de cerneală fugind către poezia libertății
&
mă plictisesc în oglinda retrovizoare a timpului
n-am a povesti ieri de poveste
am trecut prin viață orb și surd la toată întâmplarea,
faptele mele trecute au gust de neaducere aminte
noaptea mă vizitează femei ce mi-au iubit sângele
visele acelea tac în cenușa rece
011.625
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “cenușa stinsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14150860/cenusa-stinsaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Un „curaj adormit”, letargic, pasiv și plin de torpoare, îi cedează locul lașității care dă incandescență angoaselor, fobiilor și aprehensiunilor și care îngheață temeritatea, cutezanța și inițiativele, prefăcând în „cenușă” „speranța”, aspirațiile și sensurile.
0