Poezie
în obezitatea zădărniciei
1 min lectură·
Mediu
așezământ nici norii n-au a strica-n omăt nefirescul
să strângă de gât clondirul beției infernale pe spân de pământ
nu mă-mbrac verde,
cică-i a veni o senectute în glia bărbierită până la negru
de apă de ploaie
scaunului de la cap i se rupsese un picior,
îi intrase în groapa comună a nemaidetimp
izvoare pe ochi într-o lene a trist,
mâncându-ți merele de pe trup mă-nălțam în adânc de păcate
ieri mâine, azi îmi locuiește gura spută de cuvânt
ieșite din încheieturi, ciolanele stihului îmi intrau în alte trupuri,
nemaifolosite
pândindu-mă gânduri,
reutilizez piciorul de lemn al a fi,
prea căzusem de la înălțimea morții
dezlegat la șiretul șarpe
în obezitatea zădărniciei straiele zborului nu mă mai îmbracă
mi-e inutilul în pielea goală
de m-apucă rușinea celor goi
în speranța în zdrențe-n zăpezi
mai așteaptă la geam un cuvânt
un moft în zidire de stih
s-arunce privirea
001.200
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “în obezitatea zădărniciei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14144470/in-obezitatea-zadarnicieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.