Poezie
temporală
sonet
1 min lectură·
Mediu
sub tril de mâine astăzi mă-nconjoară,
ajun plăpând al clipei ce urmează
din chip de aștri coborând cu rază
slăvind icoana ta interioară.
ruine-n rece licăr ne veghează
secunda-i diamant pe-a vieții sfoară
ori poate din clepsidră ce coboară
mormânt și amintire, ieri și oază.
iar în odaia veche de când toate
se prăbușesc ai timpului pereți,
pe-acolo veșnicia umbra-și scoate.
e vremea de copil cu ani înceți,
un ceas de-amor e-n juni ebrietate
sub veghea veacului din bătrâneți.
001.406
0