Poezie
alb 2
1 min lectură·
Mediu
în timpanul iubirii
laudă clipelor crește
din timpul acela, cusur al eternității
la pieptul lui azi grăiește lumina,
din mâine crucificat pe ieri
Dumnezeu își zidește sămânța
etern prăbușit în tine cu ploaia
visul
din vis făceai prăjiturele de apă
când intram în poezia ta
sărutul
și mâncam plângând prăjiturelele tale de apă
Dumnezeu îmi dădea putere
a mânca demența iubirii pe toată
prăjiturelele tale de apă
sărutul
nicăieri era zarvă de oase de brațe
îmbrățișând carne de-ntuneric
sângele asurzit de tăceri
tăia felii inimile
la ospețe murinzilor
atunci ne-om zidi
în mănăstirile oarbe de om
001450
0