Poezie
ajun de mâine 2
sonet
1 min lectură·
Mediu
în clipele din secol decupate
spre-amorul nostru, beat de furișare
cuvintele ne lasă răni ușoare
pe buze ce săruturi duc în spate.
pierind din unul prin îmbrățișare
ne tălmăceam din vis ce ne străbate,
suiam de prin abisurile toate
fiind înzăpeziți la-nfățișare.
ne înhămăm la mâine inorogii
în încă astăzi, de ce-o fi e-ajun
și amintirea-i scaldă de elogii.
în văzul meu privirea ta depun
și ceasul ne bârfește-n orologii
din lipsă de vecie, presupun.
025.122
0
"ne înhămăm la mâine inorogii
în încă astăzi, de ce-o fi e-ajun
[...]
și ceasul ne bârfește-n orologii
din lipsă de vecie, presupun."