miroseai a înger la telefon

„Singurătatea’’ nu are „giulgiu’’, are aura dată de luminozitatea sinelui ce este activ în solitudine, iar „nicăierul e aproape o existență’’, cutreieră nimicnicia încuibată în hiatusurile vieții și ale timpului.
„Dumnezeu’’ nu doarme niciodată, el îl adoarme pe om din când în când, atunci când este solicitat prea mult de viață și în acest caz Dumnezeu conduce omul.

Eu cred că îngerii miros a beci cu vinuri vechi. Oricum, dincolo de un peisaj oarecum parnasianist/simbolist în mirosuri, tenebre, cărnuri, oase (părerea mea), dar cu accente desigur gotice întunecate, remarc înclinația lucidă spre filozofic și amestecul substanței lirice într-un creuzet, iute, în mod vertiginos. Te mai citesc cu interes. Ceva prea multă încărcătură parcă, dar e desigur stilul tău.