Poezie

acasă în mine

1 min lectură·19 martie 2018

Mediu

acasă în mine e stins

și cântă o lebădă-n moarte

zidește zadar viduri, foarte

din ochi visul tău s-a prelins.

iar liniștea mea te sărută

în focul pe buze aprins

e-o vreme-n abis dispărută

iar zborul strănută prin vis.

meleaguri atârnă de-o șoaptă

iar lumea întreagă e-n ștreang

cenușa de-acum însă-i coaptă

și păsări ne-om naște în rang.

destulă-i zăpada cea pură

că alb ne izbește în piept

și-n plete de om înțelept

în care tristeți încăpură.

iar Domnul zidit e-n perete

precum au durat-o pe Ana,

mistere ivesc iar secrete

ce-n noi adâncesc vie rana.

în ploaia de taine a vremii

de multe mirări suntem uzi

recolte am strâns, de-ale zemii

și-acasă în mine pătrunzi.

001.534

Ștefan Petrea. “acasă în mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14122291/acasa-in-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.