Poezie
chiar dacă
1 min lectură·
Mediu
femei albastre cheamă-n noapte rugul
să ard în preacuvinte de nimica
iar luna-n geamuri îmi era amica
ce-mi fereca o rază-n ochi ca drugul.
se răscula atunci în mine frica
și-mi descuia de zestre-n iad coșciugul
pe gânduri îmi puneau tenebre jugul
și neagră-n piept îmi înfigeau alica.
iar tu o virgulă în frază-mi ești,
un chip cioplit zadarnic modelat
sub cerul fără lacrimi, înstelat
dormeau toți zeii în statui lumești.
chiar dacă-aș scrie nou pentateuh
nu-s vinovat de păsări și văzduh.
001.499
0