Poezie
vorbă despre vorbă
sonet
1 min lectură·
Mediu
am cheltuit cuvintele-n zadaruri
și-ades și fără a avea a spune
că morbul călimării mă răpune
cum mi-a fost dat la aruncat de Zaruri.
un strat de șoaptă-n foaie se depune
iar tu-nvelești a trupului tău haruri
pe buze porți lumină și zaharuri,
deasupra noastră noaptea iar apune.
Nimicul în peniță e de pază
căci scriu a nu pătrunde în Infern
când viața negrul strai utilizează.
femeie,-n mine masa ți-o aștern,
mănâncă și la vorbă te așază
la focul gurii tale mă prostern.
023.779
0
Și nu e de invidiat,
Când între soacră și nevastă
Ești prins în foc încrucișat!