Poezie
tenebre albe
1 min lectură·
Mediu
covoare de tăceri îmi moaie mersul
și aș dormi o noapte și-ncă una
să mă dezlege de trezie luna
în vis să n-afle taină universul.
dar somnul mi-este frate cu minciuna,
cu ochi deschiși prepar lenos eresul
e făptuit mirărilor culesul
dar nu dă must pe calea mea niciuna.
cioplit pe după chip și-asemănare
e doar zadarnic dus în lume buh
că-n suflet n-am micimii apărare.
pe valul vremii, cel sărman cu duh
unduitor mi-e gândul pe cărare
și-aripi m-așteaptă aprig în văzduh.
001536
0