Poezie
suirea zorilor
1 min lectură·
Mediu
iar munții au de ceață-mprejmuire
în care dorm cu liniște, coloșii;
nu îi trezesc din ale lor cocoșii
în templul vieții zori de-s în suire.
de șoaptă-abia obrajii tăi sunt roșii
în dimineții miez de-alcătuire
pe când iubirii dăm păcătuire
și leapădă-adevărul mincinoșii.
cuvântul vine molcom în hârtie
și cu tăcere vorbele le strig,
în codru pasărea mirarea-mi știe.
și învelit cu slova-n zări mi-e frig
iar umbra printre arbori îmi adie
cu feerii în ramului cârlig.
011.978
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “suirea zorilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14111730/suirea-zorilorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Păcatul în iubire e ca minciuna în ’’adevăr’’, ca întunericul în lumină, ca răutatea în bunătate, ca suferința în fericire, căci păcatul distruge ceea ce e pur și sacru în iubire și induce ’’frigul’’ înghețând sentimentele.
0