Poezie
sintagma visului
sonet
1 min lectură·
Mediu
devii încet a visului sintagmă
îndepărtându-te, ca nefiindă
doar umbra ta-n odăi se mai perindă
deasupra unui Ieri cuprins de magmă.
și fără de sărut mi-e buza-n tindă
plutind o șoaptă rece-n nopții tagmă
în pixeli muți, clipind din diafragmă
și e așa, tăcere în oglindă.
singurătatea gândurile-mi mușcă
și-n rațiune urcă-al său venin
aripa teafără de mi-o împușcă.
în cramă-n al speranțelor tain
de tine setea aprig dau de dușcă
tot flămânzind de trupul tău hain.
054.255
0
Străbat sonetul tău însingurat
Când visu-ți vechi speranțe-a dezlegat
Însă le vezi zburând spre negre zări...
Sentimentul golului, sfâșierii, dorului e deprimant... sonetul te îmbracă în haina doliului care îți decolorează ființa, o defrișează de sensuri și o dezrădăcinează din tot ceea ce putea să fi trăit, până când devii "a visului sintagmă", o umbră care "în odăi se mai perindă"...