Poezie
catrene albe
1 min lectură·
Mediu
de nu cunoști zborul
nu grăi pe limba păsărilor,
vrei unt de verb pe pâine
să-ți suie-n limbă atingeri.
obosit de atingerea distanței
gura îmi cade într-o țigară,
fumul rănește ochii tavanului,
odaia respiră cu dificultate.
pe la alte vămi ale timpului
clipa trece fraudulos granița
dintre duhul tău și sărăcia mea,
în doi devenim retard.
nimicnicia plutește proxim,
ne aflăm în implozia unei flăcări,
uneori gardul către Rai
nu ține la distanță decedații.
cu arsuri pe buze escaladăm
piscuri de cuvânt inițial,
dăm luminii zestre
tot întunericul din noi.
tramvaiul așteaptă suirea în vis
plata se face cu taxă inversă
suim și parcă în tramvaiul acesta
se călătorește vertical.
&
între brațele Omului
crește un trup pentru Cruce,
pentru Carne și Vin,
ospățul auto-strivitor e-n toi...
001384
0