argheziană

Statutul de poet e mizerabil;
Greu vrea celebritatea să se-arate
Și chiar de-ar fi să-ți vinzi talentu-n rate
În buzunar doar vântu-i inserabil.

De zbați de la prefețe la erate
Purtând condeiul pe un tren arabil,
În timp ce-un critic dur, nefavorabil,
Ți-a zis că scrii în forme alterate...

Așa că pâna cartea îți apare
Din frământatea și din rodul minții,
Tu fă-n concret o fină decupare:

Știind că pân-la cer te papă sfinții,
Te-aș sfătui, ca drept preocupare
S-alegi alt mod de-ați câștiga arginții!...

Primul vers din catrenul al doilea se va citi corect: ,,Te zbați...”

Domnule Neculai, apreciez virtuozitatea prin care
oferiți rimelor mele substratul comicului... și
reiterarea adevărului, aproape montruos,
că Arginții trebuiesc căutați în altă parte...

Că vorba lu nea Mihai: "poezie - sărăcie"...