Poezie
iubirea pâine amăruie
lumea din ferestre
1 min lectură·
Mediu
ai fost în mine, floare de femeie
și ai deschis corolele din foaie;
sedat de vorbă parcă-n lung de ploaie
am semănat în tine orhidee.
cafele bând sub falduri de odaie
ești în amurg de noapte dumnezee;
îmi intră-n lut veciei procedee
tu pleci, cotidianului în straie.
ci de zadar ți-e pâinea, amăruie
substanțele iubirii de te rod;
eu nu-s decât al clipelor rapsod
și stând în a privirii ferăstruie.
reduc distanțe la absurd, orchestre
ce-mi cântă-n văz prin lumea din ferestre.
012.753
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “iubirea pâine amăruie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14105281/iubirea-paine-amaruieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Dacă “distanța” de la tine la normalitate se “reduce” la un spațiu minuscul și “absurd”, simfonia orchestrată de poet devine unicordă, armonia se pierde în abstract și obscur, iar iubirea este “sedată” de resentimente și “cotidianul” se îmbracă în “straie” mizerabile.
0