Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cină

1 min lectură·
Mediu
în ultima redută a simțirii
te beau pe toată, de mă-mbăt ca porcul;
el n-are nici o vină, dobitocul
că mă asemăn lui și-l dau jignirii.
apoi mă torn în tine, de-mi e locul
a doi coborâtori din Măr unirii,
de Dumnezeu e popă, să fim mirii,
pe buze de te-a sărutat, ca focul.
de-ți plânge dorul, sunt o așteptare...
topește în lăuntrul tău distanțe
și-nvie visul nostru de zburare...!
ca sub a ilicitelor substanțe
alerg în gând, pășirea mi-e turbare,
deși cinez la masă cu speranțe.
012.493
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Cină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14105142/cina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Nu “alergi în gând”, ci gândurile aleargă în tine, construiesc o “speranță” prin care ne raportăm la viitor în dauna prezentului, căci speranța nu se poate încastra în clipa acum, ea se proiectează înafara prezentului, iar “pășirea” prin viață e o perturbare indusă de discontinuitatea în perceperea timpului propriu, ca și cum timpul ar avea hiatusuri în care cădem, ne ridicăm, pentru a cădea iarăși.
0