Poezie
Adio!
1 min lectură·
Mediu
primejdia de a te iubi nu a trecut încă...
au mai rămas destule păduri ale inimii
în apropierea focului;
în combustia nașterii verdelui
îmi țin respirația în proximitatea ta
să nu ațâț vâlvătaia,
spre a nu arde defrișez codrii interiori
lemnul din sânge mă aruncă într-o colosală alcoolemie a
venelor cu puls de Amor
nu mai vreau dragoste, strig
de-abia mă mai țin pe picioarele gândului
cu rațiunea adormită visând paradigme fără sens
de curgere a vremii
femeie, alăptează între noi distanțe
n-am chef de focul fără veghetori al
iar combustiei de fiori,
când se aruncă asupra mea roșul și galbenul
în incendii de gelozii
pătrund în singurătate cu brio,
Adio!
032.673
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Adio!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14105019/adioComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPCe-mi iese de sub pix e
Puținul de idei;
N-ai fost pe la femei...?!
Că ai idei cam fixe...!
Domnule Neculai, mi-a plăcut mult catrenul dumitale...
Mulțumiri!
Puținul de idei;
N-ai fost pe la femei...?!
Că ai idei cam fixe...!
Domnule Neculai, mi-a plăcut mult catrenul dumitale...
Mulțumiri!
0
RR“Rațiunea adormită”, invadată de delăsare și torpoare, creează “paradigma” iluziei ce nu conține niciun adevăr, “pătrunzi în singurătate cu brio”, în preajma ei te simți cel mai bine, pentru a stinge incendiile “geloziilor”, care sunt de natură inferioară.
0
În mare parte opera-ți prolixă
Constă în poezii cu formă fixă;
Dar azi, când versuri albe scoți din pix,
Îmi pari sărit, maestre, de pe fix!