Poezie
Statuia timpului
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
De ochii tăi mi-e inima udată
Și duh la Cerul minții mele suie
De mă îmbolnăvesc de flăcăruie
În lacrima domoală și ciudată.
Spre alte zări în mine dorul nu e
În zori mi te zidesc în suflet toată
Sub Pasărea ce-n aer alb înoată
Să ducă vestea frunzei la Statuie.
Căi iarăși va veni sub nea izbândă,
Plecăm pe la furat de ghiocei
Bunica-n piața Raiului să-i vândă.
Și vom uita poveștile cu zmei,
Aud cum crește pâinea sub osândă,
Omături ce curând nu au temei...
011.964
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Statuia timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14102787/statuia-timpuluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Nu ieși din matricea ta lirică, nu forțezi limitele expresivității, nu te aventurezi în neobișnuit, îți controlezi imaginația poetică și nu o lași să zburde prin minte, cred că creezi poezia cuvânt cu cuvânt și nu imagine cu imagine, de aceea e densă, “cerul minții” tale nu are transparență, având urme de abstract, echivoc și negură.
0