Poezie
cântec
1 min lectură·
Mediu
Cu ieri în spinare alerg,
ci timpuri în mine converg
spre delta uitată de gând
lipsindu-mi aripi alergând
nici ști de cum și de când;
și iarăși, cu strigăt de paie
în mine e gura văpaie
de vorbă aceasta-ndelungă
la tine pe-o coajă s-ajungă
iar cum în grai nu mă iert
cerneală pe foaie am fiert
și-am ca-necat, în tăcere
iubiri deformate-n plăcere
suite, în ceas de ragaz
pe-alpine mustrări de zăgaz
când albă e tina, roșcată
statuia-i în loc, nemișcată
și ochii ți-s plini de necaz
033.245
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14102520/cantecComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Să scoatem trecutul din noi și să îl depunem într-un loc atemporal și neființial, pentru a scăpa de apăsarea lui și a ne concentra gândurile pe prezent, care este singurul ce contează, prin viața pe care ne-o petrecem uneori “alergând” în van, alteori încrustați în letargie, pasivitate și inactivitate.
0
mulțumesc de semn...
Nu prea se mai înghesuie nimeni în paginile mele de-o vreme...
Mulțumesc din inimă!
Nu prea se mai înghesuie nimeni în paginile mele de-o vreme...
Mulțumesc din inimă!
0
... suntem aici, închinând la versuri mari de pe la versuri mici. Citim cu nesaț miriapodele-ți cuvinte, metaforele mai lumești, dar și pe cele sfinte.
0
