Poezie
nimic din ce nu se întâmplă
vers alb
1 min lectură·
Mediu
mănânc pe pâinea cuvintelor mele
o cruce cinstită
în devorări de lumină mioapă uneori
când pot privi sunetele graiului tău
cel lepădat într-o ciornă,
un pumn de semințe scribale
lovindu-mă peste chipul literelor
arcada ochiului minții prinde a-mi sângera
nu e nimic din ce nu se întâmplă
e doar o nouă mutilare a vorbei de bâlci
să mărturisească strâmb
cu mâna dreaptă pe Carte
puțini se spală de frig la focul Dreptății
gânduri trudite se retrag în somn
vine o nouă zăpadă albind fruntea firii
cea veche e în arest preventiv la Apă
preoți lichizi oficiază slujbe întru
împricinuirea pietrelor
spre aflarea căilor proprii
duc merindă de lumânare celor duși
bunica mi-a spus odată
că Viața e un drum al iubirii de sine,
abia când treci Puntea îți aduci aminte
că n-ai iubit aproapele,
chestia asta e pentru sfinți
și nu te fă sfânt, băiete,
că tare de prisos e să împaci binele tău cu al altora
într-o lume ce aleargă spre plăceri
și cerșetorul e un act
într-o piesă de teatru cu decoruri
strivite de păcat;
lasă pe Dumnezeu să le dea
izbândă în duh
012.357
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “nimic din ce nu se întâmplă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14101987/nimic-din-ce-nu-se-intamplaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
''Viața e un drum'' care duce înspre benefic dacă este pavat cu ''iubirea'' de semeni, desprinsă din ''iubirea de sine'', să ne creăm în destin mai multe ''căi proprii'', pentru a sări din una în alta în urmărirea fericirii, care-și mistuie impuritățile la ''focul dreptății''.
0
