Poezie
agonia (34)
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
nu am cuvânt de a urca în holde,
albind spre zarea rece, de omături;
la gura sobei iarna să n-o mături
și pune frig în geam, cu roze-n solde.
mereu purtându-te femeie-alături
umbrind, a mea retină pe-al tău șold e;
am mers la vânătoare: n-am în tolbe
destule piei lui Crist să-i facem pături.
în ce ni-i dat, Crăciun lichefiindu-l
incendiez luare-aminte-n timpuri,
unesc pe tine-n veșnicii cu jindul.
cu înc-un an asupra de olimpuri
ni-i Dumnezeu o cruce, negăsindu-L
și-s triste-a clipei oarbe anotimpuri.
022.384
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “agonia (34).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14100496/agonia-34Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Am impresia că ai gândit cuvânt cu cuvânt, ca și cum ai construi o casă cărămidă cu cărămidă, și nu ai gândit versul întreg ca o curgere continuă, de aceea poezia mi se pare că suferă de discontinuitate, ceea ce nu e neapărat rău, căci vocea poeziei tale e distinctă, ce pare că vine din străfunduri ancestrale.
0
ȘPbucuria de a te afla constant pe paginile mele
îmi umple inima de recunoștință...
Mulțumesc, prietene!
îmi umple inima de recunoștință...
Mulțumesc, prietene!
0