Poezie
agonia (34)
sonet clasic
1 min lectură·
Mediu
nu am cuvânt de a urca în holde,
albind spre zarea rece, de omături;
la gura sobei iarna să n-o mături
și pune frig în geam, cu roze-n solde.
mereu purtându-te femeie-alături
umbrind, a mea retină pe-al tău șold e;
am mers la vânătoare: n-am în tolbe
destule piei lui Crist să-i facem pături.
în ce ni-i dat, Crăciun lichefiindu-l
incendiez luare-aminte-n timpuri,
unesc pe tine-n veșnicii cu jindul.
cu înc-un an asupra de olimpuri
ni-i Dumnezeu o cruce, negăsindu-L
și-s triste-a clipei oarbe anotimpuri.
022377
0
RR