Poezie
straie de frig
1 min lectură·
Mediu
plămânii strângerii în brațe ne respirau pe amândoi
intrau în noi electricități oculte
limba ni se lipise de uși, să deschidă a vorbă
tot aceeași ciorbă ca în facerea păcatului
nimeni nu adie a Cuvânt deși rosteam
cu jar de limbă pereții, ei mă ascultă oricum
trag sumanul pe mine ucigând frigul
în aceeași ordine de idei trandafirul se vaită
în haită lupi microscopici vin să ne muște de certitudini
în solitudini cu tine merindele-s amare
nu ne-am născut împreună, o viață în doi e un suicid
al cogniției mele în proximitatea ta
cântăresc orice vorbă, dar parcă cu ocaua mică
mizerii de pământ îmi țin porțile deschise
oricine a intra, ca la mort
invazia toamnei rupe frunzele de pe mine
cinstit,
nici o frunză nu pleacă fără a mă fi vestit
inimile frunzelor bat în fruntea mea
pe frontispiciul Nicăieri sunt straie de frig
001.491
0