Poezie
soare orb
1 min lectură·
Mediu
cuvinte sfânt, devreme ai obosit în mlaștini
cerând mirarea care mi te-a zidit în Iesle
dulgheri lipsiți de nume coboară vorba-n tesle
iar tu, femeie una, îmi amintești de baștini.
în margine de codru îmi voi clădi mormântul
să fie cald și bine, cu oaspeți de pe drum
să vin cu tolba grasă, de m-a hrăni cuvântul
că fum e-n toate cele și-n toate este fum.
Nimic rostit pe vatră, în zări imperios
se vaită de-a lui mumă ce și-a rostit sfârșitul
ci plânge pe o taină Nimicul sperios
și umblă cu luleaua și cu desăvârșitul.
de-mbrățișări, femeie, în iesle nu te saturi
ci înlesnim iubire prin oarbe-a vieții paturi
001433
0