Poezie
voiculesciană
1 min lectură·
Mediu
trăim doar spre murire sub liniștea albastră
zadar de viață-i totul când pleci din a ta lume
și a striga putință nu mai găsești anume
să intre izul leneș la tine prin fereastră.
ci las prin mersul lumii de mine dulci amprente
pe munți de timp sihaștri zăpada o mai isc
mă las purtat de simțuri, noiri ce-s aparente
și ziua greu se cerne înaintând spre pisc.
cu pana o licoare de Frunză am deschis
și toată vremea noastră o amăgire-mi pare
cum te cufunzi aiurea, terestră în un vis
năluca veșniciei în ochii tăi apare.
divin pe căi de Ceruri un înger mai coboară
pe-a nemuririi noastre, eternal noastră Scară
024.022
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “voiculesciană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14090117/voiculescianaComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
ȘPmulțam de semn...
0
Mă întreb dacă viața e un zvâcnet în ''zadar'', în van, sau totul are un scop divin și benefic care ni s-ar revela în intervalul dintre moarte și o nouă naștere.