Poezie
zor de zi
sonet
1 min lectură·
Mediu
în zor de zi și duhul meu mă soarbe
iar zările spre infinit mi-s țintă
când mai pocnesc din vechea noastră flintă
spre răsărit, ci doar cu gloanțe oarbe
în poala mea căpșorul ți se-alintă
iar chipul ți-e clădit din lespezi albe
un zâmbet pui în ale gurii salbe
parfum în casa sufletului intră
așa, la doi de lume împărțire
cunoaștem veșnicia cea pământă
sub a iubirii noastre-mpărățire
lipsiți de strai în carnea ce ne cântă
secunda trece greu și e-n lățire
iar timpul nemișcarea și-o cuvântă
001.605
0