Poezie
zăcăminte de lumină
1 min lectură·
Mediu
rimez cu o floare de întuneric
în suburbia zilei
vreri potrivnice le-așez pe șevalet
să plouă-n mine cu sentință de scrib
cu vorbă ce îmi incendiază
amigdalele hârtiei
între mine și tine pârtie-i
ai căpătat culoare de beznă, vai!, motivai
îmi cade lin piciorul să se aburce-n mers,
prin câte mai erau nescrise-n univers
mi-am înrămat în flori de beznă glasul
fugeam mai lesne uneori prin mâine
cu vin la căpătâi și pâine
mucegăit e pasul meu în tină
esențe nobilând a ta retină
mistere, zăcăminte de lumină
013.771
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “zăcăminte de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14088497/zacaminte-de-luminaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dacă “mucegăit” e mersul tău mânjit de “tină”, să te înfășori cu o folie de viitor, căci te refugiezi din prezentul impregnat cu mizerii într-un “mâine”, care nu este încă imaculat de material, fiind o entitate temporală imaterială și impalpabilă.