Poezie
râset perisabil
1 min lectură·
Mediu
râsetul tău e perisabil oricând se poate sparge
întemeind cioburi venerice sub vise feerice
de a ștrangula Lumină pân din zamă iasă Dumnezău
zău!
stinge iluminatul acesta al tinelui, ce mă ninge
cu flori de Măr degeaba, primăvara e departe,
înainte ori înapoi, apoi te decojesc până la poezie
în interiorul tău fac lustru, mă simt claustru,
captiv într-o inimă cu rol sedativ
sub acest auspiciu, ospiciu
al mâinilor legate de picioare, acolo nu se moare
se trăiește, ternă, o dramă eternă
picături de râset încă mai plouă
deși mi-am luat o inimă nouă
mănânci castane, zic!, în clipa ce an e
de tine mă dezic
numerotând tavane
sub care în trecut
am petrecut și încă în acest prezent
absent,
încă de pe filmografia memoriei, derizorie-i
de lăcrimezi fecioria-ți doar o mimezi
cu robot de rouă grămezi
pe la noi a dat ciuma și bruma în urma
a ce nu mai vezi
024.420
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “râset perisabil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14083153/raset-perisabilComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPiar mă cerți...
Să fie cu război?!... :)
Să fie cu război?!... :)
0
Ai puține idei poetice, nu știu de ce să mă leg, ce imagini poetice să dezvolt, dacă dezfoliez de pe poezie „râsetul perisabil”, rămâne doar insignifiantul.