Poezie
strănutul
poem neutru
1 min lectură·
Mediu
sunt beat ca o strachină cu tămâie aprinsă
ce îl curtează pe Dumnezeu
mă hrănesc cu păsări de vin
femeia a pus pâinea pe masă
să întregesc pe Hristos
ocupația cu moartea îmi ocupă tot timpul
sub nimicnicii de viață
ard în ruginiu anotimp, aproape e albul
ce îmi va păta pletele
întocmesc în grabă un chip
ce să nu se sperie de nisip
clepsidra îl va auzi
și fără să i mă-nchin nu va trece zi
Chipul îmi va fi oglindă
rămășițele de Dumnezeu le voi mânca la matineu
și voi fi Eu
în dimineața aceea
când ne puneam cărnurile ni le puneam la fript
și Dumnezeu ședea pe frigărui înfipt
ești mama răniților în duh
te vizitez uneori, acolo, în văzduh
beau din ceașcă
o cafea amară,
aud o Caleașcă
suind în călimară
morți sunt toți viii ce mână bidiviii
la Caleașcă,
strănut puțin și beau din ceașcă
001.503
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “strănutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14082949/stranutulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.