Poezie
nisip de clipă
1 min lectură·
Mediu
în coacerea miezului șoptesc ud de mistere
babele se bat pe un ghem de ață
Ața li se cam termină în Lumină
îngropam ca un canin Oase, Cerurile erau joase
în frică de Dumnezeu îmi injectam Eu,
Sinele e un drog al divinității
la școala ta, Doamne, cu brațele sprijinite de pupitru
îmi neg liberul arbitru,
facă-se voia Ta
scriu Ție, sunt cel ce nu te poate uita
cu Oasele Tale în gât
femeia îmi ține de urât
mi-a născut prin cezariană verbul acesta
de Tine se infesta
tu ești singurul meu dumnezeu -îmi spunea-
dar danțul acesta cu Tine se unea
în ale gândului termite
rostesc pe omătul hârtiei ce conștiința îmi permite
022.603
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “nisip de clipă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14070004/nisip-de-clipaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
îmi neg liberul arbitru atunci când mă rog,
lăsându-mi în grija divinității destinul...
Mulțam de trecere...
lăsându-mi în grija divinității destinul...
Mulțam de trecere...
0

Tenebrele au făcut mușuroaie de termite în gândurile ce se bat cu bulgări de zăpadă pe omătul hârtiei.