Poezie

ciorbă de tăceri

1 min lectură·19 februarie 2015

Mediu

există-mă, femeie, să nu mă pun pe moarte

și naște-mă-n lumină -un prunc mai în etate-

bairam s-a da acolo,-n a Raiului cetate

vin îngeri cu duiumul o soartă-a mea să poarte

da'n liberul arbitru ne facem soarta singuri

mai naște-mă o dată, femeie numai unt

botează-mă c-o ciorbă în zvonul cel de linguri

există-mă cu vorba căci dimineți mai sunt

să năpârlească-un Șarpe de ciudă pe Amor

căci în iubirea noastră există-ne tihnire

de pleci, pân' la venire eu timpul îmi omor

c-o ciorbă de tăcere, fiind în grea lihnire

te-ademenesc, venindă, tot cu-a tăcerii ciorbă

există-mă, femeie, dar fără nici o vorbă

001.443

Ștefan Petrea. “ciorbă de tăceri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14065839/ciorba-de-taceri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.