Poezie
există-mă
1 min lectură·
Mediu
în singurătatea clipei te văd în oglinda retrovizoare
erai bună de gură dimineața în fierbințeala cafelei
mi te-ai dizlocat cumva din viață
zarea te-a înghițit ca un căpcăun
inima mea greu învață
traiul fără gura vorba ta ca un păun
strivit de o singură ceașcă de cafea pe masă
mă retrag în a sufletului casă
aprind ochiul interior să am lumină
apoi navighez prin albumină
și n-am pace
vine femeia de azi în odaie
mă-ntreabă de ce port în ochi ploaie
- singurătatea de tine nu-mi place
până la ștreang -
lasă-mă femeie s-ascult cântul de paiang
am doliu în casa sufletului, fii mai atentă
te-am luat din casa de copii, erai asistentă
doar asistă-mă
și există-mă
doar când nu privesc în oglinda retrovizoare
001.505
0