Poezie
pruncii imaculate
sonet aproape clasic
1 min lectură·
Mediu
pe-ogorul cerului pruncii de-omături,
copilăria albului ca-n lapte,
la țâța norului e-un prunc de noapte
cu-ndiavolirea eului alături
și mușc puțin din sfârcurile coapte
tu pubertatea iarăși îți împături
și nu te dai de la nimic înlături
să mi-o așezi pe brațe-n două șoapte
în te iubescul rumen pasu-mi calcă
cu ghete de războaie încălțat
și serios și mai glumeț, de halcă
un steag pe chipul meu, alb înălțat
cuvântul tău mi-l lănțuie sub falcă;
imaculată-n vis te-am învățat
001482
0