Poezie
sonet voiculescian
1 min lectură·
Mediu
de trandafir ți-e gura din vorba-ți cad petale
rostirea-ți mă-mpresoară în a secundei goană
adânc privești oglinda în nașteri de icoană
eu scribulesc cuvântul în unduiri letale
și de cafea e vremea-n crepusculul de noapte
clepsidra-n noi revarsă beția de nisip
îți frăgezesc dorința cu două palme coapte
îți faci asemănare din încă al meu chip
dar va veni iar pruncul și teafăr sunt în zi
te-i închina iubito la chip și-asemănare
divină-n toate cele din orb te vei trezi
aprinde pe cer steaua din muc de lumânare
în trupul tău subțire precum un vrej de nufăr
se află-a mea comoară uitată-n pielea cufăr
001484
0