Poezie

înger (ru)ginit în tumult

2 min lectură·17 decembrie 2014

Mediu

te-am ginit în mulțime ca pe o scăpărare de chibrit în mijlocul unui întuneric profund

te-am întrebat dacă nu vrei să-ți citesc în zațul de cafea de mâine dimineață

mă pârjolesc la da-ul tău te aștept să vii diseară pe la crepuscul de ceară

intenționez să aprindem în noi beculețe magia unei nopți carnale

bineînțeles că te voi mușca de urechi cu șoapte

te voi incendia cu palmele mele coapte

vei geme sub greutatea sufletului meu supraponderal

sub gândul sideral

îmi vei unge cu miere încheieturile timpului

albina sufletului tău îmi va deshide corolele

s-or revărsa taine

nici n-ai venit și te și cunosc

mădularele iubirii în creierul meu cretin deja se adună hodoronc-trosc

se naște a treia făptură

de noi în ruptură

secundele trec încet al dracu' vino te-am ginit în mulțime

tu ai spus da

parcă vrând a mă seda

simt o somnolență în așteptare

mă prind cu zeii la șeptare

și la dat cu zarul

alunec pe săniușul vremii se înserează de vii să aduci și o lumânare

petrec o cină în amânare

nu vei veni

zadarnic te-am ginit din tumult

pașii tăi de pasăre sunt gripa

unui preamult

insecticid

îți vei feri de mine aripa

înger ruginit în tumult

în mine-ncet te ucid

ferecarea gândului la tine ascult-o

necunoscuto

001.481

Ștefan Petrea. “înger (ru)ginit în tumult.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14061815/inger-ruginit-in-tumult

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.