Poezie

Calea

sonet voiculescian

1 min lectură·17 septembrie 2014

Mediu

pe Dinăuntru-i Mersul pe Calea cea ascunsă

Inițiatul merge pe Ea prin plumb și zloată

și-a Lui este puterea dintr-o întreagă-armată

prin Toamna ce regină de firea toată-i unsă

în limbul de petale stau veșniciei multe

s-au dus în vânt cu toate, nici una n-a rămas

tristeți pătrund în tine dar cine să le-asculte

când veșnicia face în crama veche mas

în ordinea Virtuții, aprinsă, după caz

trec Pasagerii Veșnici, în mândrele lor trenuri

dar te apucă sila, al sângelui necaz

văzându-i în a tale arabile terenuri

încui c-o piatră - lacăt intrarea la cavernă

și îmi încui c-o votcă gândirea în tavernă

001.507

Ștefan Petrea. “Calea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14056100/calea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.