Poezie
cântec de adio
1 min lectură·
Mediu
sărutul tău arșițând era un cântec de adio
nu ne-am mai văzut de atunci decât în pozele vechi
stând pe noptieră ca niște îngeri cu aripile tăiate
tăiam lemne și-mi imaginam că te decapitez
omuciderea aceea imaginară avea un rost
pe care nu-l voi spune nici plătit în aur
destul că te decapitam
tăind lemne
știi,
dacă s-ar făptui
m-aș sinucide
cu firul de paiang ce coboară tot mai aproape de gâtul meu
l-aș putea rupe cu o simplă atingere dar mă tem
că atunci l-aș atinge pe Dumnezeu
și încă
încă mi-e dor viața
fac baloane de săpun aș vrea să intru în sfera
cu pereții întăriți de sufletul meu
mimând Universul ori mă rog ce a mai rămas din el
invocând suflete relatându-le
realitatea
001.505
0