Poezie
Codrul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Încălecam spinări de înger dulce
Călătorind prin Univers aiurea
Dar pe Pământ de ierni gemea pădurea
Vara-i plecată-n mare să se culce.
Împodobită în omături sure-a
Acestui anotimp ce-n Iad ne duce
Crăciunul doar în inimi mai aduce
Căldură, despletind de brazi pădurea.
Sub începutul semnului de pește
Luntrașul trage de la mal și podul
Iar Moartea viața nu ne-o mai răpește.
Maria naște, cum se zice, plodul
Ce-apoi ne spală și ne mântuiește
Dar tot zăpadă grea apasă codrul.
001567
0