Poezie
ferirea de Dumnezeu
1 min lectură·
Mediu
singurătatea mea e oglinda din raftul cu cărți
pe raftul cu dulcețuri mi-am așezat amarul
dulcele și apa șterg riduri în oglindă mă caut
ca printr-un labirint de ritmuri în chitară
voi cînta odă minciunii numită viață
se va face dreptate în lumea de dedesubtul
arborelui acesta vîrsta coace putreziciuni
viciul într-un an cît îmbătrînește alții în zece
arată viciul omului Raiul
mai mult adîncindu-l în Gheenă
spre a împăca și capra și varza
beau alcool cu dulceață Bachus capătă diabet
nu mă mai închin la icoana Mine-lui
e prea mult zăcămînt de fier în inimă
m-am împăcat cu mine doar din complezență
în realitate urăsc această simbioză de diverse excremente
pînă și gîndul mi-e bolnav de el chiar mi-e milă
nu va apuca ziua cînd icoana portretului meu
mulți o vor așeza în perete spre ferirea de Dumnezeu
001.591
0