Poezie
bat cîmpii, deci exist
1 min lectură·
Mediu
în mine e o lebădă moartă cîntec final într-un concert dat sufletului
am îngropat-o undeva între inimă și sînge în mine e o lebădă moartă
e timp de cînd apus-a răsăritul morții ei o port cu mine ca la datorie
cînd în codri foșnesc frunzele moarte iau lebăda-liră și o acordez
cînt și Dumnezeu îmi acordă note de la 1 la 100 pînă acum n-am reușit decît
un procentaj minor față de alți purtători de lebede
cînd mi te-am zămislit din coastă la roata lutarului stătea Dumnezeu învîrtea
de se nășteau oameni acum numai roata norocului naște oameni
restul sunt fiare fierul de luptă îmi atîrnă de brațul drept al sufletului
cu el ucid sentimente ce mă împing a ucide nu glumesc aș fi în stare
să omor un lup ce se hrănește cu blana oilor sunt un berbec de spart
porțile cetăților necucerite încă de neuronii mei formolizați am
o destinație imprecisă trenul acesta via Bachus
cînd eram copil era mai simplu m-am cățărat pe iedera părintească
și multe Juliete am avut acum sunt singur ca un cuc de ceas
a cărui pendulă a stat
013020
0
a cărui pendulă a stat" e deosebită...doar titlul este prea ironic sau așa s-a vrut!Diana