Poezie
Peretele
1 min lectură·
Mediu
cel mai înalt perete al odăii
e ăla dinspre răsărit
cu dinții scrijelesc în fiecare zi pe el
chansons de l'amour
față de unul Dumnezeu
de i se ițește chipul în varul peretelui
toată iarna
primăvara dau cu var și acopăr
aceste conspirații
îmi vin musafiri și s-ar stîrni bîrfe
de atîtea cîntece scrise pe el peretele a devenit
portița din dos la care mă întîlnesc cu Domnul
ca doi îndrăgostiți
îi sărut fruntea
are gust de înțelepciune
e ca mierea
și dă dependență
chiar dacă nu întotdeauna nimerești doza potrivită
soarele răsare
îmbrăcat în piele de ceață
peretele se dezvelește în întîmpinarea lui
012.238
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Peretele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14016867/pereteleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCarmen Sorescu✓Ideea poemului ar fi fost la îndemâna oricui, uite că ți-ai dat tu seama că peretele e poarta din dos pentru întâlnirea secretă. Citeam cândva in dex că peretele, separă, limitează sau izolează, după care scriam că și iubirea, separă, limitează sau izolează. Iubirea e un perete.
0