Poezie
Bețivanul
sonet
1 min lectură·
Mediu
Nutresc un simțământ din cele sfinte
Acelui timp când nu era paharul
Pe marea vieții să îmi fie farul
Și să se-nfigă-adânc în oseminte.
Da'n taină Bachus aruncat-a zarul
Și m-a ales stăpân pe-a lui cuvinte
Făcându-mi petrecanie în minte
Și trupul meu în zori lovind cu parul.
Și-ar fi pe-ntins de vorbă mulți de "și"
Dar eu vă las de-acum, căci crama cheamă,
Să mă iertați de poate v-oi greși
Dar creierul a început să-mi geamă,
Ideea poate o voi mai teși
Căci gândul mi-e formolizat de zeamă.
013.216
0
...și chiar de-ai fi ales greșit de soartă
încearcă să o schimbi ca pe o poartă
s-o ocolești, sau să o sări cu voinicie
nimeni astfel nu o să știe ce-ai fost cândva
ci doar ce drum ai să alegi să-ți fie...
Diana