Poezie
se-așterne roua
1 min lectură·
Mediu
peste trupurile noastre de gingașă asemănare
prisos ne e lumina
străfundurile nevegheate zăgăzuire.
noi suntem întuneric și zadarnic lumină
se sparge cu muget îndestulător
de stîncile crenelate ale suficienței de a fi doi.
purces către tine propriu-mi blestem de a fi
cu dinții îl sfîrtec
clădind din bucățelele opace sunet de robire,
călușul veșniciei... nelumină carnală.
pe cînd tu ești doar un abur moale
ridicîndu-te înțelepciune tăcută din mine
iar eu firicelul galeș de apă ce l-am născut condensîndu-te.
peste trupurile noastre de gingașă asemănare
se-așterne roua
012.536
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “se-așterne roua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14008140/se-asterne-rouaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
și finalul e plăcut!
dar se simte constructivismul, se văd schelele pe lângă zidul netencuit încă!
mai merită o finisare acest text, zic eu!
(fără nici o intenție de-a supăra,)
(pt.)