Poezie
Sonet scenic
sonet modern
1 min lectură·
Mediu
Poetul, Muritorul, dialoghează-n baruri
- Aș vrea să mor! Poetul cu pumnu-n piept se bate.
Acel murind în ochi cu jind i se-aprind faruri:
- Eu Niciodată; dar Niciodată nu se poate.
Poetu-i dă-nainte: - Doar moartea este calea
spre-a fi nemuritor! Dar Muritorul îi șopti:
- Vorbind de aste lucruri m-apucă-n culme jalea,
Te văd flăcău cuminte, ce-ți este de-a nu fi?!
Eu nu am multe zile și tot aș mai trăi
Căci ani îmi cad pe umeri, moșneag fiind, cu zecii
Dar rumenă fecioară tot parc-aș mai iubi
Și nu mi-e dor o clipă în tren de gara vecii.
Gândește-te, de scrisu-ți prin veacuri nu rămâne!?
- Va dezgropa vreunul și scrisul meu, bătrâne!
001.676
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet scenic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14005107/sonet-scenicComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.