Poezie
Sonet
sonet modern
1 min lectură·
Mediu
Imaginea oglinzii mele arată-o față fără Chip
Și-Asemănarea celui Sfânt e doar un praf mărunt de stele
Trecut prin sita vieții mele ca toți din lut mă înfirip
Da'n năvălirea de nisip mai stau cu sufletu-n atele.
De Mântuirea care vine deja puțin m-am plictisit
Doar pentr-un an lui Dumnezeu inima noastră o arată
Și tot tre' să frămînt pămîntul, mai aspru ori mai argilit
Ca să îmi trag din tină hrana, aceasta trebuie arată.
La semănat de grîul pîinii spun Doamne, cât să mai îndur
Dar mulți zdrobesc ce-i împrejur eu îmi zdrobesc doar vîrful mîinii
Dar să lăsăm acestea, Doamne, căci fala-Þi capătă contur
Și caravana trece-oricum chiar dacă-o latră-n lanțuri cîinii.
Mă rog de-un Chip și-Asemănare pe care le-am avut odat'
Senin să intru în altare cu sufletul neîntinat.
001.541
0