Poezie
Testament
sonet
1 min lectură·
Mediu
Iubito, edificiul nostru-i gata
L-am ridicat din lutul cărnii mele
Și Marea toată-am strâns-o în gamele
Să nu ne poarte-n despărțiri Fregata.
Căci vântul suflă ne-ncetat în Vele
Timonă nu-i, ne-ar fi-aruncat, șireata
În jalnica derivă și săgeata
Smulgând din piept, din degete inele.
Zidită bine-n piatră ne e casa
Odăile sunt parfumate, dulci
Și-așteaptă binecuvântări de prunci
Ce să ne plângă când veni-va Coasa.
*
Deja turnată-i însă cripta în ciment
Acesta-i visul ce îl las ca testament.
001594
0